Yevhen începe o nouă viață, pas cu pas

Într-o sală de terapie, Yevhen, un băiat de șapte ani, stă liniștit. Ține câte un băț de lemn în fiecare mână și le lovește ușor de masă — încă fără ritm, dar cu intenție. Cu doar câteva luni în urmă, chiar și acest mic gest părea imposibil.

Originari din Teplodar, regiunea Odesa, Ucraina, Yevhen și mama sa, Yaroslava, au fost nevoiți să fugă din calea războiului în 2022. Diagnosticat cu autism sever, pentru Yevhen adaptarea la o țară nouă, o limbă necunoscută și un sistem străin a fost extrem de dificilă. Ca multe alte familii refugiate, au ajuns în Moldova cu incertitudini, temeri și întrebări fără răspuns — dar și cu speranța că, undeva, vor putea începe din nou.

„La început, nici nu știam dacă va putea merge vreodată la școală”, povestește Yaroslava. „Nu vorbea, nu reacționa. Avea crize, se arunca pe jos. Nu știam cui să mă adresez sau de unde să cer ajutor.”

Primele zile au fost pline de teamă și incertitudine. Dar ceea ce ar fi putut deveni o poveste despre disperare s-a transformat treptat într-una despre reziliență. A crește un copil cu dizabilitate nu e niciodată ușor. Iar atunci când ești strămutat, fără sprijin și fără o cale clară înainte, totul devine copleșitor.

„Când a început războiul, mi-a fost frică,” spune Yaroslava. „Dar știam că nu pot să renunț. Copilul meu are nevoie de mine. Suntem doar noi doi.”

Dar uneori, oricâtă putere ai avea, nu este de ajuns. Drumul copiilor cu dizabilități are nevoie de mai mult decât efortul unui singur om.

Așa au ajuns, în cele din urmă, Yaroslava și fiul său la centrul NeuroImpuls.

„Nimic nu este mai greu decât să înțelegi cu adevărat un om. Iar fără înțelegere, ajutorul nu poate începe.” Așa își descrie munca Doina Mafteuța, fondatoarea Centrului de Reabilitare NeuroImpuls din Chișinău.

„Majoritatea părinților ajung la noi copleșiți. Nu caută miracole. Caută doar pe cineva care să le vadă copilul — dincolo de diagnostic,” spune Doina.

Dar găsirea sprijinului potrivit nu este întotdeauna ușoară. Mulți părinți refugiați nu știu de unde să înceapă și cui să se adreseze.

Aici intervine Keystone Moldova. În parteneriat cu UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, ONG-ul Keystone oferă sprijin copiilor și adulților cu dizabilități — atât din rândul refugiaților, cât și din comunitățile gazdă — identificând nevoile și ajutând familiile să acceseze serviciile de care au nevoie. Fie că este vorba de terapie, educație incluzivă, consiliere sau sprijin social, obiectivul este de a conecta oamenii la îngrijirea care le recunoaște demnitatea și potențialul.

Cu sprijinul UNHCR, Keystone a însoțit-o pe Yaroslava pe acest parcurs, ghidând-o către Centrul de Reabilitare NeuroImpuls — locul unde fiul ei a putut începe terapia specializată de care avea nevoie. Aici, Yaroslava a întâlnit una dintre primele persoane care au ascultat-o cu adevărat: Tatiana Cataramă, terapeută în cadrul Keystone Moldova.

„Fiecare copil pe care îl ajutăm să ajungă la terapie are o poveste,” spune dr. Tatiana Cataramă. „Dar toți au nevoie de continuitate. Nu e vorba doar de câteva ședințe. Au nevoie de timp, de încredere și de sprijin constant. Progresele sunt reale, dar la fel de reală este și nevoia, care continuă să crească.”

Cu experiența acumulată în lucrul cu copiii cu dizabilități, Tatiana știe că terapia nu este totul. La fel de important este ca și părinții să se simtă înțeleși și sprijiniți, pas cu pas.

Așa a început schimbarea pentru Yevhen. Cu sprijinul oferit prin acest parteneriat, a primit 12 ședințe gratuite de terapie psihomotorie și integrare senzorială — un sprijin care a făcut diferența. Nu doar în dezvoltarea lui, ci și în modul în care el și mama lui au reușit să se adapteze la viața din Moldova.

Terapia i-a adus lui Yevhen stabilitate după strămutare și l-a ajutat să înceapă să se adapteze într-un mediu nou. Treptat, ceea ce părea copleșitor a devenit mai puțin înfricoșător. Cu fiecare mic progres, Moldova a început să nu mai fie doar un loc de refugiu, ci locul în care putea să crească.

„Când Keystone m-a îndrumat către acest centru, a fost pentru prima dată când am simțit că nu mai sunt singură în tot acest drum”, povestește Yaroslava. „Din acel moment, totul s-a schimbat.”

Încurajat de progresele făcute, Yevhen este acum înscris la o școală specializată din Chișinău.

„Acum îmi arată lucruri. Se joacă. Înțelege când îi vorbesc. Și da – merge chiar și la școală.”

Datorită parteneriatelor UNHCR, familiile refugiate primesc sprijin nu doar pentru a-și acoperi nevoile de bază, ci și pentru a beneficia de asistență specializată care le ajută să își reconstruiască viața cu demnitate. Pentru copiii cu dizabilități, această intervenție timpurie este esențială, oferindu-le șansa de a se integra și de a participa cu adevărat, atât la școală, cât și în viața de zi cu zi.

„Nu știu încă ce ne rezervă viitorul”, spune Yaroslava. „Dar acum știu că avem unul.”