Raportul UNHCR ”Fără scăpare II- Calea de urmat”, relevă că fenomenele meteorologice extreme determină strămutări repetate în rândul comunităților afectate de conflicte

BELEM, BRAZILIA – Milioane de refugiați, persoane forțate să fugă în căutarea siguranței, și gazdele lor sunt prinse într-un cerc vicios din ce în ce mai grav de conflicte și fenomene meteorologice extreme, potrivit unui nou raport publicat astăzi de UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați. Raportul avertizează că șocurile climatice subminează șansele de redresare, sporesc nevoile umanitare și amplifică riscurile de strămutări repetate.

Până la jumătatea anului 2025, 117 milioane de persoane au fost strămutate din cauza războiului, violenței și persecuției. Dintre acestea, trei din patru trăiesc în țări expuse la riscuri climatice ridicate sau extreme. În ultimii 10 ani, dezastrele legate de vreme au provocat aproximativ 250 de milioane de strămutări interne, echivalentul a aproximativ 70.000 de strămutări pe zi. Fie că este vorba de inundații care afectează Sudanul de Sud și Brazilia, temperature ridicate record în Kenya și Pakistan sau penurie de apă în Ciad și Etiopia, fenomenele meteorologice extreme împing comunitățile deja fragile la limita supraviețuirii.

„În întreaga lume, fenomenele meteorologice extreme pun în pericol siguranța oamenilor. Acestea perturbă accesul la serviciile esențiale, distrug locuințele și mijloacele de subzistență și obligă familiile – multe dintre ele fugind deja de violență – să fugă din nou,” a declarat Filippo Grandi, Înaltul Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați. „Aceștia sunt oameni care au suferit deja pierderi imense și care se confruntă acum din nou cu aceleași greutăți și pagube devastatoare. Ei se numără printre cei mai afectați de secete severe, inundații catastrofale și valuri de căldură record, dar au cele mai puține resurse pentru a se reface.”

În multe locuri, sistemele de supraviețuire de bază sunt supuse unei presiuni enorme. În unele părți ale Ciadului afectate de inundații, refugiații nou-sosiți din Sudanul devastat de război primesc mai puțin de 10 litri de apă pe zi – mult sub standardele de urgență. Până în 2050, tabere de refugiați din zonele cele mai toride ar putea fi confruntate cu aproape 200 de zile de stres termic periculos pe an, cu riscuri grave pentru sănătate și supraviețuire. Multe dintre aceste locații riscă să devină de nelocuit din cauza combinației fatale de căldură extremă și umiditate ridicată.

Degradarea mediului agravează provocările cu care se confruntă comunitățile. Noile date din raport relevă că trei sferturi din teritoriul Africii se deteriorează, iar mai mult de jumătate din așezările continentului pentru refugiați și persoane strămutate intern sunt situate în zone supuse unui stres ecologic sever. Acest lucru reduce accesul la hrană, apă și venituri. În unele părți din Sahel, comunitățile raportează că pierderile de mijloace de subzistență legate de climă determină recrutarea în grupuri armate, arătând cum stresul de mediu poate alimenta ciclurile de conflict și strămutare.

În același timp, deficitul de finanțare și un sistem de finanțare climatică profund inechitabil lasă milioane de oameni fără protecție. Țările fragile și afectate de conflicte care găzduiesc refugiați primesc doar un sfert din finanțarea climatică de care au nevoie, în timp ce marea majoritate a finanțării climatice globale nu ajunge niciodată la comunitățile strămutate sau la gazdele lor.

„Reducerile de finanțare limitează sever capacitatea noastră de a proteja refugiații și familiile strămutate de efectele condițiilor meteorologice extreme. Dacă vrem stabilitate, trebuie să investim acolo unde oamenii sunt cei mai expuși riscului. Pentru a preveni noi strămutări, finanțarea pentru combaterea schimbărilor climatice trebuie să ajungă la comunitățile care trăiesc deja la limita supraviețuirii”, a adăugat Grandi. „Nu pot fi lăsați singuri. Această Conferință a ONU pe tema schimbărilor climatice (COP 30) trebuie să determine acțiuni concrete, nu promisiuni goale.”

În ciuda provocărilor, UNHCR subliniază că soluțiile sunt posibile. Comunitățile strămutate și gazdele pot fi agenți puternici de reziliență, dar numai dacă sunt incluse în planurile naționale privind schimbările climatice, sprijinite prin investiții țintite și li se acordă un cuvânt de spus în deciziile care le afectează viitorul. Cu toate acestea, majoritatea planurilor naționale privind clima încă ignoră refugiații și alte persoane strămutate, precum și comunitățile care le găzduiesc.

În timp ce lumea se adună pentru COP30, UNHCR îndeamnă guvernele, instituțiile financiare și comunitatea internațională să ia măsuri decisive, prin includerea persoanelor strămutate și a comunităților gazdă în planificarea și luarea deciziilor privind clima, investind în adaptare și consolidarea rezilienței și asigurându-se că finanțarea pentru climă ajunge la cei aflați în prima linie.