Solicitanţi de azil

 

Termenul de solicitant de azil este adesea confundat cu termenul de refugiat. Un solicitant de azil este o persoană care spune că este refugiat şi caută protecţie internaţională din calea persecuţiei sau pericolelor grave în propria ţară. Fiecare refugiat este iniţial un solicitant de azil, dar nu fiecare solicitant de azil va fi recunoscut, până la urmă, ca refugiat. În timp ce aşteaptă ca solicitarea lor să fie acceptată sau respinsă, aceste persoane se numesc solicitanţi de azil.

Termenul de solicitant de azil nu conţine nicio prezumpţie de vreun fel – doar descrie faptul că o persoană a depus o cerere de azil. Sisteme naţionale pentru azil sunt menite să decidă care solicitant de azil se califică pentru a primi protecţie internaţională. Cei consideraţi, prin proceduri adecvate, ca nefiind refugiaţi sau necesitând un altă formă de protecţie internaţională, pot fi trimişi înapoi în ţările lor de origine.

Eficienţa sistemului de azil este esenţială în acest proces. Dacă acest sistem este rapid, corect şi eficient, fiecare solicitant de azil care este cu adevărat refugiat va primi statut de refugiat, în timp ce aceia care nu au nevoie de protecţie internaţională, nu vor beneficia în mod abuziv de ea.

Între 2006 şi 2010, au fost depuse aproximativ 77.800 de solicitări de azil în cele şapte ţări (Bulgaria, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovacia, Slovenia) din zona de acţiune a Reprezentanţei Regionale UNHCR pentru Europa Centrală. În 2010, aproximativ 12.000 de oameni au cerut azil în regiune, Polonia primind mai mult de jumătate din cereri (6.540), urmată de Ungaria (2.460), Bulgaria (1.030), România (860), Slovacia (540) şi Republica Cehă (460). Slovenia, cea mai mică ţară din regiune, a înregistrat şi cel mai mic număr de solicitări, aproximativ 210, în 2010.

Principalele ţări de origine ale solicitanţilor de azil variază substanţial de la o ţara la alta din regiunea Europei Centrale. Majoritatea vin din Afganistan, Georgia, Irak, Pakistan, Serbia şi Turcia.