Femeia care nu lasă războiul să o definească

De îndată ce pășești într-un Centru de Plasament pentru Persoane Vârstnice și Persoane cu Dizabilități din Chișinău, capitala Republicii Moldova, primul lucru pe care îl remarci este liniștea. Nu o absență a vieții, ci o liniște încărcată de așteptare.

Victoria Logvinova așteaptă și ea.

Născută în Kharkiv, Ucraina, acum în vârstă de 83 de ani, Victoria a petrecut mai mult de jumătate de secol în lumea muzicii. Dirijoare, profesoară, o femeie care și-a dedicat viața îndrumării orchestrelor și formării generațiilor de muzicieni - Victoria nu și-a imaginat niciodată că va trebui să își părăsească vreodată casa.

Dar în februarie 2022, totul s-a schimbat.

Rutina liniștită a Victoriei s-a încheiat brusc când au început bombardamentele. După săptămâni de incertitudine și teamă, ea și fiica ei, Olena, au decis că era prea periculos să rămână. La începutul lunii martie, s-au alăturat miilor de alte persoane care fugeau din Ucraina, trecând granița în Moldova, lăsând totul în urmă - casa, originile și trecutul.

„Plecarea nu a fost o alegere”, spune Victoria. „A fost singura cale de a rămâne în viață.”

Pentru o persoană în vârstă, strămutarea înseamnă mai mult decât pierderea unei locuințe. Este pierderea stabilității, a familiarității și a independenței. Își amintește de epuizare, de frică, de incertitudine. Dar, mai mult decât orice, își amintește de mâinile care au ajutat-o, de oamenii care au dus-o mai departe. Voluntarii care au îndrumat-o la frontieră și moldovenii care au primit-o cu căldură.

„Am pierdut atât de multe, dar am găsit și bunătate. Moldova mi-a oferit un loc în care să mă simt în siguranță, să mă simt din nou om. Și pentru asta, voi fi întotdeauna recunoscătoare”.

Victoria și fiica sa se numără printre miile de refugiați care au ajuns în Moldova, lăsând totul în urmă. Țara a primit cei mai mulți refugiați din Ucraina pe cap de locuitor, dintre care mai mult de 127 000 de refugiați au ales să rămână în țară. Pentru a sprijini persoanele cele mai vulnerabile, inclusiv persoanele în vârstă și persoanele cu dizabilități, UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați, a lansat un program de asistență financiară la doar trei săptămâni de la escaladarea războiului, asigurând refugiaților precum Victoria să-și acopere cele mai urgente nevoi. De atunci, peste 135 000 de persoane au primit ajutor financiar cel puțin o dată.

La centrul de plasament, zilele Victoriei au acum un alt ritm. Deși nu mai stă în fața unei orchestre, muzica nu a părăsit-o niciodată. În momentele de liniște, fredonează în gând melodii cunoscute, iar cu degetele bate ușor, aproape instinctiv, note invizibile pe brațul scaunului ei cu rotile – ca și cum ar dirija o orchestră care încă trăiește în amintirea ei.

„Uneori, când închid ochii, încă mai pot auzi orchestra”, spune ea cu un zâmbet blând. „Nu am nevoie de o scenă. Muzica este întotdeauna aici. Rămâne mereu cu mine.”

În alte zile, Victoria își împărtășește poveștile din anii ei cu alți rezidenți. Aceștia ascultă, reflectând la propriile lor trecuturi, găsind alinare în amintirile care încă îi leagă.

„Cu toții am pierdut ceva,” spune Victoria. „Dar, uneori, ne regăsim pe noi înșine în poveștile celorlalți.”

Războiul i-a luat Victoriei casa, dar nu i-a luat și povestea.

„Nu încetezi să fii tu însuți doar pentru că viața se schimbă”, spune ea.

Pentru persoanele cu dizabilități și persoanele în vârstă, provocările strămutării forțate merg dincolo de pierderi - acestea includ bariere în accesarea ajutorului umanitar, a serviciilor medicale, a informațiilor esențiale și a integrării sociale.

UNHCR colaborează îndeaproape cu Guvernul Republicii Moldova, ONG-urile, inclusiv Keystone Moldova, și organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități pentru a se asigura că refugiații vulnerabili și comunitățile gazdă primesc sprijinul esențial de care au nevoie pentru a avea acces la servicii și a-și reconstrui viața.

Sprijinul concret face diferența. Echipamentele de asistență - de la scaune cu rotile la aparate auditive - ajută la restabilirea mobilității și a independenței, în timp ce îngrijirea medicală și terapia oferă stabilitatea necesară.

Accesul la informații esențiale este la fel de important. Pentru a se asigura că refugiații cu dizabilități își pot înțelege drepturile, informațiile sunt oferite în limbajul semnelor și în formate alternative, inclusiv printr-o linie telefonică dedicată, care doar în anul 2024 a oferit sprijin personalizat pentru peste 400 de persoane.

Mai presus de toate, incluziunea înseamnă demnitate. Lucrătorii din prima linie și echipele umanitare, instruiți corespunzător, contribuie la consolidarea serviciilor incluzive, ajutând refugiații cu dizabilități nu doar să acceseze sprijinul necesar, ci și să se adapteze la noua lor realitate cu siguranță și respect.

Acest sprijin care cuprinde asistență financiară esențială, servicii de sănătate mintală și sprijin adaptat persoanelor în vârstă și persoanelor cu dizabilități, este asigurat în toată Republica Moldova datorită parteneriatului generos cu Cooperarea Italiană pentru Dezvoltare. Eforturile combinate ale sectorului public și privat din Italia joacă un rol esențial în asigurarea unui sprijin durabil și incluziv pentru refugiații vulnerabili și comunitățile gazdă. Centrul de cazare pentru refugiați din Chișinău, unde locuiește Victoria, a fost transformat într-un spațiu mai sigur și mai confortabil datorită contribuției fundației italiene Amplifon. Sprijinul oferit a permis renovarea completă a spațiilor comune și instalarea unor elemente de accesibilitate, creând un mediu mai sigur și mai demn pentru locatari.

Pentru Victoria și mulți alți refugiați, a o lua de la capăt nu înseamnă doar a găsi o casă – ci a redescoperi speranța. Moldova le-a oferit această speranță, dar munca nu s-a încheiat. Refacerea vieților durează – și e posibilă doar cu sprijin constant.

„Ura distruge”, spune Victoria cu blândețe. „Dar dragostea ne dă înapoi ceea ce am pierdut. Dragostea ne ajută să mergem mai departe.”