Asistenţa refugiaţilor din perspectiva Diversităţii de Vârstă şi de Gen (AGDM)

Refugiaţii, solicitanţii de azil şi apatrizii trebuie să fie în centrul procesului decizional privind propria protecţie şi bunăstare. Elaborarea politicilor şi programelor trebuie să fie întreprinse prin implicarea refugiaţilor şi prin construirea în jurul nevoilor lor.

În scopul de a asigura participarea semnificativă şi includerea problemelor şi nevoilor persoanelor deplasate forţat în planificare, implementare, monitorizare şi evaluare, UNHCR a elaborat o strategie pentru asistenţa refugiaţilor din perspectiva Diversităţii de Vârstă şi de Gen (AGDM) şi, ca parte a acestei strategii, o metodologie pentru evaluare participativă periodică.

În fiecare an, Echipe Multi-Funcţionale (EMF) vizitează tabere de refugiaţi, centre de primire şi detenţie şi locuinţe private, pentru a asculta solicitanţii de azil, refugiaţii şi persoanele cu o formă de protecţie, în mod individual şi în focus-grupuri, în funcţie de gen, vârstă, medii culturale şi statut juridic. Intervievaţii îşi spun problemele şi nevoile şi li se cere să propună soluţii practice. Interviurile permit echipei obţinerea unei idei de ansamblu şi înţelegerea tendinţelor, pe baza coroborării poveştilor individuale.

EMF sunt compuse din reprezentanţii ţărilor gazdă, UNHCR, ONG-urile partenere şi, uneori, angajaţi ai altor agenţii ONU, formate atât din personal masculin şi feminin, cu o pregătire profesională diversificată, care poate asigura o interpretare a informaţiei din unghiuri diferite. Constatările şi recomandările echipelor sunt documentate în rapoarte detaliate la nivel naţional şi într-un raport rezumat la nivel regional, intitulat “A fi refugiat”.

Începând cu anul 2005, Birourile UNHCR din Europa Centrală au efectuat evaluări participative în zeci de locaţii în ţările din regiune, în fiecare an. În Ungaria, Polonia, Slovacia şi Slovenia, activitatea de AGDM a început în 2005, Bulgaria şi România au aderat în 2007, urmate de Republica Cehă în 2008.

În timp, evaluările participative au ajutat la identificarea atât nevoilor, cât şi celor mai bune practici şi la îmbunătăţirea concretă a sistemelor de azil şi a politicilor de integrare. Fără metodologia AGDM, unele probleme nu ar fi fost uşor de detectat, precum calitatea slabă a interpretariatului, lipsa terenurilor de joacă şi a materialelor educaţionale pentru copii, lipsa aranjamentelor culinare pentru musulamini în perioada Ramadanului, dar şi multe alte probleme aparent minore, care îngreunează viaţa persoanelor de interes pentru UNHCR, dar care adesea nu costă aproape nimic pentru a fi rezolvate.

Marea inovaţie a AGDM-ului este încorporarea punctelor de vedere şi necesităţilor persoanelor de interes în planurile şi programele autorităţilor naţionale, ONG-urilor şi UNHCR.

Progresul înregistrat este impresionant în toată Europa Centrală. Nu numai că au fost puse la dispoziţie mai multe fonduri pentru bugetele naţionale, dar şi de la Fondul European pentru Refugiaţi, ci au fost şi utilizate într-un mod mai eficient, facând o diferenţă reală pe teren. Rapoarte naţionale şi regionale AGDM, traduse în opt limbi, sunt folosite astăzi ca instrumente de lucru de către diferiţi actori şi părţi interesate, sunt preluate de mass-media şi incluse în manuale universitare.