O amintire de acasă, o nouă speranță

„Astăzi mi-am adus bicicleta pentru că, dintre toate lucrurile pe care le am, ea are valoare pentru mine, o valoare spirituală”.

Pentru Demian, în vârstă de 17 ani, nu a fost greu să aleagă cel mai important obiect care îl leagă de Odesa, Ucraina. Acasă a folosit întotdeauna o bicicletă, care i-a oferit libertate și care îi este ca un prieten. După ce a economisit bani, a reușit să își cumpere o bicicletă nouă în România și acesta este obiectul pe care azi îl prețuiește mai presus de orice.

Citește-i povestea.

„Acum, este rândul meu să dau înapoi”

Zoia, în vârstă de 64 de ani, a fugit din Mykolaiv în luna martie 2022 împreună cu iubita ei pisică Tosia, după ce o rachetă a căzut în apropiere de locuința ei. Ea a călătorit fără oprire prin cinci țări înainte de a ajunge în Italia, unde a petrecut nouă luni. În ciuda securității și a ospitalității pe care le-a găsit acolo, Zoia și-a dorit mult să se întoarcă acasă. Până la sfârșitul anului 2022, ea s-a întors înapoi în Mykolaiv - cu Tosia alături.

Citește-i povestea.

„Acea parte din mine care vrea să râdă, să călătorească și să viseze este încă vie - și mă face să continui”

Nataliia și Hennadii au fost strămutați forțat din casa lor din Kharkiv, când a început invazia la scară largă din Ucraina și a devenit mult prea periculos pentru ei să rămână în acea casă. Cuplul a traversat țara și a căutat un loc sigur într-un sat din regiunea Rivne din vestul Ucrainei. Au adus cu ei un set de farfurii și cești care le amintesc în fiecare zi de casa lor și de vremurile bune petrecute călătorind în străinătate, înainte de război.

Citește-le povestea.

„Casa mea este acolo unde mă simt liberă”

După ce a fost strămutată forțat din casa sa din Luhansk, aflată în estul Ucrainei, în 2014, și apoi din nou în 2022, când a început invazia la scară largă, Valentyna locuiește acum în Kiev împreună cu cei doi fii ai săi. Conduce un ONG care ajută alte mame cu copii cu dizabilități, bazându-se pe propria sa călătorie și fiind inspirată de steagul ucrainean pe care a reușit să îl ia cu ea încă din momentul în care a fugit din calea războiului pentru prima dată.

Citește-i povestea.

„Mă rănește faptul că războiul ne ucide copiii”

Mariia și soțul ei Anatolii au supraviețuit ocupației rusești, bombardamentelor și pierderii fiului lor care a murit apărând Ucraina. După ce casa lor a fost avariată într-un atac în 2024, au fost nevoiți să părăsească satul lor iubit de lângă Kupiansk. Nu au plecat prea departe, ci au găsit adăpost într-un centru colectiv din Harkov, aducând cu ei un tablou al fiilor lor. În continuare visează la pace și la revenirea acasă.

Citește-le povestea.

„Cu toate acestea, inima mea este în continuare în Ucraina”

Iuliia era în vacanță în Austria, împreună cu familia ei, cu doar câteva zile înainte de invazia la scară largă a Ucrainei. Dintr-o data deveniseră refugiați. Familia ei trăiește acum în Viena, iar o jucărie de pluș sub forma unui purceluș este una dintre amintirile cele mai de pret din Kiev. 

Citește-i povestea.

„Îmi lipsește mult Ucraina, dar am decis să nu-mi pun viața pe pauză”

Anastasiia a fugit din Ucraina împreună cu sora ei și cu iubita lor pisică, Kotya. Trioul a ajuns la Paris, în Franța, unde sunt acum absorbite de cultura franceză. Anastasiia va termina în curând un masterat și își dorește să se concentreze pe refacerea vieții sale în Franța.

Citește-i povestea.

"Sunt în continuare plină de uimire. Budapesta mă inspiră în fiecare zi"

Yuliia a avut o carieră de succes ca producător TV în Kiev, iar acum își folosește abilitățile în cadrul unei companii de producție din Ungaria, lucrând la videoclipuri muzicale și filme de lung metraj. Yuliia înființează acum o organizație caritabilă pentru a veni în sprijinul oamenilor prin intermediul videoclipurilor și al povestirilor. Cel mai de preț obiect al său este o fotografie a familiei sale, care îi amintește de casă și de ceea ce contează cu adevărat.

Citește-i povestea.

„Aceasta este bucățica de acasă care mă ține cu picioarele pe pământ în lumea în care totul s-a întors cu susul în jos”

Valentina și soțul ei trăiau o viață liniștită lângă Harkov. Când au trebuit să plece brusc din calea războiului, a luat cu ea Biblia. Pentru Valentina, este o amintire a vieții de dinainte de război, dar și modul în care își găsește alinarea în biserica și în comunitatea care i-a primit în Moldova.

Citește-i povestea.

"Această fotografie se află pe peretele nostru, în cel mai vizibil loc din casă. Este ca o fereastră în interiorul casei noastre"

Olena și Oleg au început să ajute alți refugiați de îndată ce au ajuns în Polonia, în căutarea unui spațiu sigur. Acum, ei conduc o fundație și oferă sprijin psihologic și asistență celor aflați în dificultate. Ei țin în mână o fotografie a fiului lor, Roman, făcută în vremuri mai fericite în Kiev.

Citește-le povestea.