Demian: „Astăzi mi-am adus bicicleta pentru că, dintre toate lucrurile pe care le am, ea are valoare pentru mine, o valoare spirituală”.
Demian: „Astăzi mi-am adus bicicleta pentru că, dintre toate lucrurile pe care le am, ea are valoare pentru mine, o valoare spirituală”.
Demian, în vârstă de 17 ani, se bucură de soare la Centrul Comunitar RomExpo al UNHCR pentru refugiați din București, România.
Demian și familia sa au părăsit Odesa, Ucraina, cu mașina, în aprilie 2022. Mama sa era însărcinată și, însoțiți de cei doi frați ai săi și de bunicii lor, au pornit în călătorie în căutarea unui loc sigur, traversând Dunărea cu feribotul. La intrarea în România, au fost întâmpinați de voluntari și organizații umanitare. La început, familia a dormit în sala de sport a unei școli. Apoi, cu ajutorul organizațiilor de caritate locale, au fost mutați la un hotel, până la nașterea copilului.
„Astăzi mi-am adus bicicleta pentru că, dintre toate lucrurile pe care le am, ea are valoare pentru mine, o valoare spirituală”.
Avem multe în comun, o mulțime de povești, aventuri, unele dificultăți prin care am trecut împreună, unele suișuri și coborâșuri neașteptate.
Pentru că alături de ea am parte de trăiri pe care le iubesc. Simt că zbor pe ea și, în acele momente, eu sunt pilotul. Mă simt liber. Iar acest sentiment este foarte important pentru mine. Pentru că nu am niciun alt lucru ca bicicleta mea - nu există niciun alt lucru pe care să-l prețuiesc mai mult.
A trebuit să îmi vând ultima bicicletă [din Ucraina], pentru că era în stare foarte proastă, destul de veche, deteriorată și pur și simplu imposibil de condus. Cu banii pe care i-am primit pentru ea și cu ceea ce am economisit aici, am cumpărat una nouă.
Când pedalez, nu mă gândesc la nimic, doar trăiesc și mă bucur de moment, de clipele care trec în fiecare minut și secundă. De aceea îmi este atât de dragă, de aceea o prețuiesc și o apreciez atât de mult."
Ce înseamnă solidaritatea pentru tine?
"Solidaritatea pentru mine înseamnă respect reciproc. De exemplu, când mergeam cu bicicleta prin oraș, am întâlnit un român care împărțea abțibilduri cu inimi în culorile drapelului ucrainean. M-a oprit și a început să-mi vorbească despre cum aș putea să-i ajut pe ucraineni. Nu știa că eu sunt ucrainean. Mi-a spus totul în engleză, iar când am auzit, i-am spus că sunt ucrainean. Am stat o vreme împreună și am discutat, ne-am făcut și un selfie. Am plecat de acolo cu o dispoziție grozavă. Încă mai am abțibildul primit de la el. L-am pus într-o husă și îl port mereu cu mine".