De la Odesa la București: Călătoria marcată de artă, reziliență și speranță a Irynei
De la Odesa la București: Călătoria marcată de artă, reziliență și speranță a Irynei
Când Iryna, o femeie în vârstă de 49 de ani din Odesa, Ucraina, a sosit la București în 2023 împreună cu fiica ei mai mică, a adus cu ea mai mult decât niște simple valize. A adus cu ea o viață întreagă de creativitate, reziliență și o operă de artă profund personală: o hartă croșetată a Ucrainei, realizată cu grijă și dragoste.
„Am făcut-o în 2021 pentru a sărbători 30 de ani de independență a Ucrainei”, spune ea, ținând cu grijă obiectul. "Are exact 30 de detalii croșetate - fiecare făcut cu emoție. Croșetez încă din copilărie, iar acest lucru a venit pur și simplu din inimă. Nici nu știu cum să o numesc."
Iryna, 49 de ani, a fugit din calea războiului din Ucraina și a găsit un spațiu sigur în România, alături de familia sa.
Acasă, în Odesa, Iryna și-a deschis propria afacere de consultanță în materie de organizare a spațiilor, ajutând oamenii să aducă ordine și liniște în casele lor. "Nu este vorba doar despre organizarea lucrurilor", explică ea. "Este vorba despre crearea unui sentiment de confort, de armonie". Această pasiune pentru a aduce calmul și frumusețea în viața de zi cu zi a venit cu ea în România, unde continuă să ofere servicii de consultanță - și multe altele.
Dar Iryna face mai mult decât să-și reconstruiască cariera. În liniște, ea devine o sursă de lumină și sprijin pentru alții. Prin activitatea sa de voluntariat, conduce cursuri de croșetat și ateliere de creație pentru femei și copii - mulți dintre aceștia, la fel ca ea, își găsesc echilibrul într-o țară nouă. Aceste sesiuni sunt mai mult decât lecții de artizanat; sunt spații de vindecare, conectare și de regăsire a unei puteri comun.
Pentru mine, solidaritatea este atunci când oamenii se ajută reciproc, când le pasă cu adevărat.
"Când eu și fiica mea am ajuns pentru prima dată în București, oamenii din clădirea noastră ne-au întâmpinat cu drag. Au vorbit cu noi, ne-au ajutat să ne stabilim - și încă ne mai ajută."
Strămutarea nu i-a întunecat spiritul. În schimb, i-a sporit atenția. „Speranță?”, spune ea, zâmbind. "Am ales să cred. În mine. În puterea mea. În puterea poporului meu. Cred în conexiuni, în vise comune, în puterea bunătății."
De la cusături delicate de ață, la acte de compasiune, Iryna țese în liniște o nouă viață în România - una plină de creativitate și speranță în cadrul unei comunități primitoare.