Salih, UNHCR: Trebuie să protejăm refugiații, dar și să găsim soluții pentru strămutarea forțată pe termen nedeterminat
Salih, UNHCR: Trebuie să protejăm refugiații, dar și să găsim soluții pentru strămutarea forțată pe termen nedeterminat
Delegații urmăresc discursul Înaltului Comisar al ONU pentru Refugiați, Barham Salih, susținut în cadrul sesiunii de deschidere a Comitetului Executiv, la Palatul Națiunilor din Geneva.
GENEVA – Noile conflicte, crizele din ce în ce mai prelungite și reducerea finanțărilor oferite asistenței umanitare accelerează strămutarea forțată la nivel global într-un ritm mai rapid decât cel în care pot fi găsite soluții, a avertizat luni Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați, Barham Salih, în fața statelor membre. Acesta a subliniat că, dincolo de cifra fără precedent de 117 milioane de persoane forțate să fugă, se află „realități umane dureroase și tragice”.
În cadrul primei sale intervenții la sesiunea anuală a Comitetului Executiv al UNHCR de la Geneva, Înaltul Comisar a declarat că și-a abordat primele nouă luni de mandat, precum și responsabilitatea de a sprijini persoanele aflate sub mandatul UNHCR, dintr-o perspectivă profund personală, având atât experiența strămutării forțate, cât și pe cea de fost șef de stat.
„Știu ce înseamnă să ai nevoie de protecție. Și știu cât de dificile sunt deciziile pe care trebuie să le ia guvernele. Înțeleg cât de profund pot influența aceste decizii viețile oamenilor”, a declarat Salih. „Presiunile sunt reale. La fel sunt și responsabilitățile noastre.”
De la preluarea mandatului în luna ianuarie, Înaltul Comisar a vizitat 15 operațiuni UNHCR din întreaga lume, din Ciad până în Ucraina, din Etiopia până în Afganistan și din Siria până în Venezuela.
Aceste vizite nu numai că au evidențiat amploarea provocărilor cu care se confruntă UNHCR într-un moment dificil din istoria organizației, ci au consolidat și o convingere fundamentală.
„Trebuie să protejăm oamenii atunci când sunt forțați să fugă, dar nu putem accepta ca strămutarea pe termen nedeterminat să devină viitorul lor”, a declarat acesta. „Trebuie să măsurăm succesul nu doar prin numărul de vieți pe care le salvăm, ci și prin viețile pe care oamenii reușesc să și le reconstruiască și prin soluțiile durabile pe care le pot găsi.”
Acest principiu stă la baza viziunii UNHCR „50 by 35”, care își propune să reducă la jumătate numărul refugiaților aflați în situații de strămutare prelungită în țările cu venituri mici și medii și care depind de ajutorul umanitar pentru a supraviețui, în prezent aproximativ 14,5 milioane de persoane.
UNHCR va urmări acest obiectiv ambițios colaborând cu parteneri din rândul autorităților, instituțiilor de dezvoltare, sectorului privat, societății civile și organizațiilor conduse de refugiați și luând măsuri concrete pentru a crește incluziunea și autonomia refugiaților și, în cele din urmă, pentru a identifica soluții durabile la strămutare, precum întoarcerea voluntară.
Printre noile inițiative anunțate de Înaltul Comisar pentru susținerea acestei viziuni se numără o Strategie globală pentru autonomie, menită să extindă accesul refugiaților la locuri de muncă, finanțare, antreprenoriat și piețe; un Accelerator „50 by 35”, care va oferi finanțare flexibilă, multianuală, pentru a accelera inițiativele privind autonomia, incluziunea și identificarea de soluții; precum și inițiativa „Aiming Higher”, care urmărește să extindă accesul refugiaților la universități și la alte forme de învățământ superior.
„Dar vreau să fiu foarte clar: 50 by 35 nu este un obiectiv de reducere a asistenței umanitare. Este un angajament de a reduce nevoia de asistență umanitară”, a subliniat Salih. „Succesul trebuie măsurat în funcție de îmbunătățirea reală a vieții oamenilor și de capacitatea acestora de a deveni autonomi și de a contribui la comunitățile din care fac parte. Pentru cei care continuă să aibă nevoie de sprijin umanitar, responsabilitatea noastră rămâne.”
Pentru atingerea acestui obiectiv va fi necesară mobilizarea unor resurse suplimentare pentru țările care găzduiesc refugiați, în condițiile în care, în prezent, 80% dintre refugiații din întreaga lume trăiesc în țări care, împreună, dețin doar 27% din bogăția globală. „Incluziunea nu poate fi finanțată doar prin bunăvoință”, a declarat Înaltul Comisar. „Eforturile și rolul lor de lider trebuie susținute de sprijinul comunității internaționale.”
Deși Pactul Global privind Refugiații oferă deja cadrul de cooperare necesar pentru realizarea acestei viziuni, cele mai recente date indică un decalaj evident între angajamentele asumate de țările gazdă și resursele financiare și de altă natură puse la dispoziție de comunitatea internațională. Salih a indicat următorul Forum Global privind Refugiați, din 2027, drept o oportunitate esențială pentru reducerea acestui decalaj.
Programul de reformă
Înaltul Comisar a făcut referire și la reformele întreprinse de UNHCR într-o perioadă de „schimbări profunde”. UNHCR s-a adaptat noilor realități și priorități prin consolidarea controalelor financiare, creșterea eficienței, prioritizarea activităților operaționale și implementarea „uneia dintre cele mai importante restructurări de personal” din istoria sa.
Numărul de angajați a fost redus cu peste o treime, de la aproape 20.000 în 2024 la puțin sub 12.000 în prezent. Bugetul UNHCR pentru 2026 se ridică în prezent la 3 miliarde de dolari, reprezentând aproximativ 35% din necesarul total de 8,5 miliarde de dolari.
„Obiectivul nostru nu este pur și simplu un UNHCR mai mic. Este un UNHCR mai puternic, concentrat pe domeniile în care putem aduce cea mai mare valoare și mai capabil să ofere protecție, asistență și soluții refugiaților și comunităților care îi găzduiesc”, a declarat Salih.
„Dar eficiența are limite”, a continuat acesta. „Există o diferență între a face mai mult cu mai puține resurse și a ni se cere să facem imposibilul.”
În încheiere, Înaltul Comisar le-a reamintit delegaților de promisiunea consacrată în urmă cu 75 de ani prin Convenția privind statutul refugiaților: persoanele care fug de persecuție trebuie să poată solicita protecție, iar refugiații nu trebuie returnați în locuri în care viața sau libertatea le-ar fi amenințate.
Această promisiune, care a salvat viețile mai multor generații, rămâne la fel de importantă ca întotdeauna, dar este pusă la încercare într-o măsură fără precedent, a declarat acesta.
„Peste 75 de ani, o altă generație va privi în urmă la alegerile pe care le facem astăzi. Va vedea o lume care a întors spatele atunci când asumarea responsabilității a devenit dificilă? Sau una care și-a amintit lecțiile propriei istorii?”