Siguranța, ascunsă în lucrurile de zi cu zi
Siguranța, ascunsă în lucrurile de zi cu zi
Iryna B și fiii ei, originari din Herson, Ucraina, se bucură de o plimbare într-un parc din București, România, unde locuiesc din 2022, când au fugit de războiul din țara lor.
Cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiaților, în timp ce comunitatea internațională marchează și cea de-a 75-a aniversare a Convenției privind statutul refugiaților din 1951, refugiații din România reflectează asupra unui aspect la care mulți oameni se gândesc rar, până când îl pierd: siguranța.
Acum 75 de ani, în urma celui de-al Doilea Război Mondial, țările s-au reunit și au făcut o promisiune – că persoanele forțate să fugă de război sau de persecuție vor avea dreptul să caute protecție și să-și reconstruiască viața în siguranță. Pentru milioane de refugiați din întreaga lume, acea promisiune rămâne la fel de importantă astăzi ca și atunci.
Pentru Iryna B., o refugiată din Herson, Ucraina, siguranța a devenit cel mai prețios lucru pe care îl are.
„Înainte de război, aveam o înțelegere foarte generală a acestui cuvânt: siguranță”, a spus ea. „Majoritatea oamenilor nici măcar nu se gândesc la asta în viața de zi cu zi. După ce am trecut prin război, am ajuns să prețuiesc sentimentul de siguranță mai mult decât orice altceva.”
Iryna a fugit din Herson după ce a petrecut două luni sub ocupația rusă. A călătorit împreună cu mama sa în vârstă și cu cei doi fii mici ai săi, Timotii și Ivan. La fel ca mulți ucraineni, nu a crezut imediat că războiul va ajunge la ea acasă.
„Orașul nostru a fost ocupat în primele zile ale invaziei, dar am rămas acolo”, își amintește ea. „Îmi spuneam mereu că așa ceva nu se poate întâmpla în secolul XXI.”
Cu toate acestea, războiul a devenit rapid imposibil de ignorat. Sirenele de raid aerian forțau în mod regulat familia să se refugieze într-un subsol din apropiere.
„Nu era chiar un adăpost”, a spus ea. „Era doar un spațiu subteran sub o casă veche care ne dădea speranța că vom rămâne în viață.”
La suprafață, frica ne marca fiecare aspect al vieții de zi cu zi.
„Dormeam pe podea, pentru că toate paturile noastre erau lângă ferestre și ne era teamă să nu fim răniți de o explozie. Viața noastră era un coșmar.”
Într-o zi, în timp ce se plimba afară cu fiul ei mai mare, Ivan, o explozie din apropiere a spulberat și puținul sentiment de normalitate care mai rămăsese.
„Am auzit o explozie puternică și am fugit în casă. Ivan tremura. A spus: «Nu voi mai ieși niciodată afară.»”
În acel moment, Iryna a știut că trebuie să plece. Călătoria spre un loc sigur a fost departe de a fi simplă. „Pe drum, am trecut prin mai multe puncte de control unde ni s-au verificat telefoanele, documentele și bagajele. La ultimul punct de control, am fost întorși din drum”, a spus ea. „Rezervorul nostru de benzină era deja pe jumătate gol, dar am decis să încercăm din nou. Am simțit că era ultima noastră șansă de a-mi duce copiii într-un loc sigur.”
Iryna B și fiii ei, originari din Herson, Ucraina, se odihnesc după plimbare într-un parc din București, România, unde locuiesc din 2022, când au fugit de războiul din țara lor.
Astăzi, au găsit siguranța aceea în România.
Acasă, Iryna a lăsat în urmă un apartament spațios, într-o casă familială recent construită.
„Aici plătim chirie”, a spus ea. „Dar țara mea nu ne mai poate oferi sentimentul de siguranță.”
Diferența, explică ea, se vede în momentele obișnuite pe care mulți oameni le consideră de la sine înțelese.
„În Herson, copiii mei erau închiși într-un subsol. Aici merg la o școală românească și nu-mi fac griji dacă aceasta are un adăpost de urgență adecvat. Dormim liniștiți în paturile noastre, chiar și în timpul furtunilor, pentru că știm că sunt doar tunete și nu explozii. Asta înseamnă totul pentru mine. Siguranța este principala mea preocupare.”
Înainte de război, Iryna lucra ca jurnalistă de televiziune. O nouă viață într-o țară străină a adus cu sine noi provocări, în special bariera lingvistică. Hotărâtă să-și construiască un viitor, a învățat limba română alături de fiii ei, care sunt înscriși la școlile locale.
„Vorbesc și înțeleg limba română, dar nu îmi este atât de ușor”, a spus ea zâmbind.
Astăzi, lucrează la JRS România, o organizație umanitară care sprijină refugiații și alte persoane forțate să fugă. „Fiind eu însăși refugiată, este uimitor să fac parte dintr-o echipă care ajută refugiați ca mine.”
Iryna B și fiii ei, originari din Herson, Ucraina, se bucură de plimbarea cu mașinuțele într-un parc din București, România, unde locuiesc din 2022, când au fugit de războiul din țara lor.
Într-o după-amiază recentă, Iryna și-a privit fiii jucându-se într-un parc din apropierea biroului ei. Aleile mărginite de copaci, chioșcul de înghețată, caruselul și râsetele copiilor păreau, la prima vedere, lucruri obișnuite. Dar pentru ea, acestea sunt simboluri puternice ale ceva mai profund.
„Siguranța se ascunde în lucrurile de zi cu zi”, a spus ea.
Totuși, amintirile războiului rămân vii. O amintire, în special, continuă să o bântuie. În timp ce familia traversa o zonă gri periculoasă în timp ce fugea din Ucraina, s-a auzit o explozie în apropiere. În acea clipă, copleșită de frică, Iryna s-a confruntat cu un gând imposibil. „M-am întrebat: dacă ar trebui să sar din mașină, pe care dintre cei doi fii ai mei l-aș salva primul?”
Întrebarea aceasta o tulbură și acum. „Acel moment m-a lăsat fără putere emoțională. Nimeni nu ar trebui să fie vreodată obligat să se gândească la așa ceva.”
„Pentru Iryna, precum și pentru milioane de refugiați din întreaga lume, siguranța nu este un concept abstract sau un principiu politic”, a declarat Pablo Zapata, reprezentantul UNHCR în România. „Este capacitatea de a lăsa copiii să se joace afară, de a dormi liniștiți în timpul unei furtuni, de a-și face planuri pentru ziua de mâine fără teamă. Cu ocazia Zilei Mondiale a Refugiaților, povestea ei ne reamintește de ce promisiunea făcută acum 75 de ani prin Convenția privind refugiații este încă importantă: pentru că toată lumea merită șansa de a trăi în siguranță și de a-și reconstrui viața cu demnitate, speranță și pace.”