Vocile Refugiaților - Igor și soția sa au luat cu ei doar o geantă și cățelușul familiei
Vocile Refugiaților - Igor și soția sa au luat cu ei doar o geantă și cățelușul familiei
Igor, în vârstă de 77 de ani, își ține câinele Pryanik în brațe, într-un parc din București, lângă noua sa casă. Igor a fugit din Odessa, Ucraina, împreună cu soția sa, luând cu ei doar o geantă mică și câinele lor, numit Pryanik (care înseamnă „turtă dulce”).
Igor, în vârstă de 77 de ani, este din Odesa, Ucraina, unde și-a petrecut toată viața ca ofițer de armată. Acum patru ani, când a izbucnit războiul pe scară largă al Rusiei, a luat decizia periculoasă și a ales să fugă de acasă, însoțit de soția sa și nimic altceva decât o mică geantă - și un cățeluș pe nume Pryanik.
1. La patru ani de la sosire, ne poți împărtăși experiența ta ca refugiată în România?
Viața noastră aici este liniștită și pașnică – genul de viață pe care ne-am fi dorit să o continuăm în Ucraina. Eu și soția mea suntem pensionari și, datorită bunătății fraților noștri români, ne simțim în siguranță și susținuți.
România nu ne-a oferit doar adăpost, ci și șansa de a trăi cu demnitate în cea mai grea perioadă din viața noastră.
2. Invazia pe scară largă a Ucrainei a avut loc acum patru ani. Care este cea mai vie amintire din acea perioadă?
Ceea ce mi-a rămas cel mai mult în minte este modul în care poporul ucrainean s-a unit. Nu am văzut niciodată o națiune care să fie atât de unită, cu atâta putere, curaj și dragoste reciprocă. În acele momente întunecate, am descoperit cine suntem cu adevărat - de neînfrânt.
3. Ce îți lipsește cel mai mult din Ucraina?
Îmi lipsește casa, viața pe care ne-am construit-o, rutinele pe care le aveam, sentimentul de apartenență pe care războiul l-a distrus.
În fiecare zi, ne gândim să ne întoarcem. Indiferent unde ne aflăm, Ucraina rămâne în inimile noastre.
4. Ce mesaj ați dori să transmiteți oamenilor/comunităților din Europa care primesc și găzduiesc refugiați ucraineni?
Vreau să le spun oamenilor din toată Europa: învățați din ceea ce am trăit noi, din greșelile noastre, din reziliența noastră și din unitatea noastră. Fie ca acest lucru să vă inspire să rămâneți uniți în prietenie și să tindeți spre pace, prosperitate și înțelegere. Când comunitățile își dau mâna, nu există nimic care să nu poată fi depășit.