Convenţiile privind apatridia

Cetăţenia este legătura juridică dintre o persoană şi un stat. Aceasta le oferă persoanelor un sentiment de identitate şi, mai important, le permite acestora să exercite o gamă largă de drepturi.

Apatridia se referă la situaţia în care o persoană nu este cetăţean al niciunui stat. Astăzi, apatridia afectează aproximativ 12 milioane de oameni în întreaga lume.

În 1954, comunitatea internaţională a adoptat Convenţia privind statutul apatrizilor pentru a aborda problema apatridiei. Convenţia din 1954 privind apatridia recunoaşte statutul juridic internaţional de „apatrid” şi se asigură că acesta se bucură de drepturile omului fără discriminări, oferindu-le acces la documente de călătorie, documente de identitate şi standarde minime de tratament. Convenţia cere, de asemenea, ca statele părţi să faciliteze integrarea şi naturalizarea apatrizilor.

Riscul de a deveni apatrid ar putea fi prevenit printr-o legislaţie adecvată şi înregistrare universală la naştere. Pentru a evita apariţia apatridiei şi reducerea numărului de cazuri de apatridie, în 1961 comunitatea internaţională a adoptat un alt document important, Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie. Convenţia din 1961 prevede dobândirea cetăţeniei pentru cei care altfel ar fi apatrizi şi care au o legătură cu un anumit stat, prin naştere sau descendenţă.

Convenţia din 1954 privind statutul apatrizilor şi Convenţia din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie sunt instrumentele juridice cheie în protecţia persoanelor apatride din întreaga lume şi în prevenirea şi reducerea apatridiei. În timp ce acestea sunt completate de standarde impuse de tratate regionale şi internaţionale privind drepturile omului, cele două convenţii privind apatridia sunt singurele convenţii de acest fel la nivel mondial.

Până în prezent, convenţiile sunt ratificate de puţine state, drept urmare cadrul internaţional pentru protecţia persoanelor apatride, precum şi prevenirea şi reducerea apatridiei sunt subminate. Prin urmare, Adunarea Generală a ONU a mandatat UNHCR în 1995 pentru a lucra cu guvernele pentru a preveni apatridia, pentru a rezolva acele cazuri în care apar şi pentru a proteja drepturile persoanelor apatride. UNHCR a fost, de asemenea, însărcinat în mod explicit cu promovarea aderării statelor la aceste două convenţii apatridiei.

Convenţia din 1954

• Legea nr.362 pentru aderarea României la Convenţia privind statutul apatrizilor din 1954 (include textul Convenţiei în română)
• Convenţia din 1954 privind statutul apatrizilor
• Statele semnatare, declaraţii şi rezerve
• Obiectivele şi prevederile-cheie ale Convenţiei din 1954

Convenţia din 1961

• Legea nr.361 pentru aderarea României la Convenţia privind reducerea cazurilor de apatridie din 1961 (include textul Convenţiei în română)
• Convenţia din 1961 privind reducerea cazurilor de apatridie
• Statele semnatare, declaraţii şi rezerve
• Obiectivele şi prevederile-cheie ale Convenţiei din 1961

Hartă

• Harta statelor semnatare ale Convenţiilor din 1954 şi 1961