Construirea unei vieți în Moldova: povestea Kristiinei

Într-o după-amiază însorită, într-un orășel liniștit din apropierea Chișinăului, casa mică este umplută de sunetele copiilor care se joacă — râsete, trosnetul pieselor de Lego, ritmul jocurilor care se desfășoară. Aici, în mediul rural din Moldova, Kristiina reflectează asupra unei călătorii care nu trebuia să dureze atât de mult.

„Am venit pe 8 martie 2022”, își amintește ea. „Soțul meu mi-a spus: «Doar două săptămâni și ne vom întoarce». Aceste două săptămâni continuă și astăzi.”

Când a început războiul la scară largă, Kristiina a fugit din regiunea Odesa, Ucraina, împreună cu cei patru copii ai săi. A lăsat în urmă tot ceea ce îi era familiar: casa, un loc de muncă stabil ca manager la McDonald’s și o viață care părea sigură. În fața ei se afla doar incertitudinea.

„Nu puteam înțelege cum să trăiesc”, mărturisește ea încet. „Singură cu copiii, într-o altă țară…”

În primele săptămâni, supraviețuirea era singurul lucru care conta. O cunoștință de familie din Moldova le-a oferit adăpost temporar. Când această soluție a ajuns la sfârșit, ajutorul a venit din nou — de această dată din partea unei femei din localitate care avea să devină „Bunica Sveta” pentru copii.

„Ne-a oferit un loc unde să stăm gratuit. Plătim doar utilitățile”, spune Kristiina. „Noi o ajutăm pe ea, iar ea ne ajută pe noi. Fără ea, nu cred că am fi putut rămâne aici.”

Acest gest de solidaritate a devenit temelia a ceva mult mai important: stabilitate, rutină și, încetul cu încetul, un sentiment de apartenență. Viața a început să prindă contur. Copiii ei s-au înscris la școală și la grădiniță.

„Acum avem cunoștințe, prieteni”, spune ea. „Trăim o viață normală. La început stăteam doar acasă — nu știam nimic, nu vedeam nimic. Dar acum totul s-a schimbat.”

Stabilitatea financiară rămâne fragilă, însă, datorită sprijinului oferit de Uniunea Europeană și de alți donatori, Kristiina primește o asistență financiară modestă, suficientă pentru a acoperi majoritatea nevoilor esențiale ale familiei, în special cheltuielile pentru utilități, medicamente și educația copiilor. Ea completează aceste venituri prin muncă la distanță și diverse activități ocazionale.

Povara emoțională a strămutării, însă, nu a dispărut niciodată complet. Își amintește de primele luni cu o tristețe vizibilă în privire:

„Au fost zile în care chiar și să gătesc sau să fac curățenie părea imposibil”, spune ea.

Chiar și acum, există o tensiune tăcută care vine odată cu traiul între două lumi: construirea unui viitor într-o țară nouă, în timp ce păstrezi în suflet amintirile casei pe care ai lăsat-o în urmă.

UNHCR 2026 / Alberto Favero

Totuși, în mijlocul incertitudinii, un lucru îi este foarte clar: copiii ei sunt în siguranță.

„Aici nu sunt sirene”, spune ea. „Copiii nu trebuie să se ascundă în subsoluri. Pentru sănătatea lor psihică, faptul că am rămas aici a fost decizia corectă — în proporție de 95%.”

Copiii s-au adaptat fiecare în felul său. Și-au făcut prieteni, au descoperit noi rutine și și-au creat propria comunitate — experiențe obișnuite care, în felul lor, semnalează revenirea la o viață normală.

„Viața merge înainte”, spune Kristiina. „Chiar dacă este diferită. Pentru mine, cele mai fericite momente sunt atunci când văd că ai mei copii sunt fericiți. Când se simt bine. Când pot pur și simplu să fie copii.”

Deocamdată, Moldova rămâne acasă.

„În acest moment, intenționăm să rămânem aici, pentru că nu știm când se va termina războiul”, explică ea. „Ne vom construi viitorul aici. Copiii vor termina școala, poate își vor continua studiile aici. Mă gândesc și eu unde aș putea să lucrez.”

Face o pauză înainte de a adăuga:

„Dar gândul de a mă întoarce în Ucraina nu mă părăsește niciodată.”

În timp ce copiii ei se joacă în curte, trecând de la un joc la altul și strigând-o din când în când, povestea Kristiinei capătă contur. Este o poveste despre bunătate, reziliență și despre reconstruirea unei vieți, pas cu pas, zi după zi.

Cu sprijinul Uniunii Europene, Kristiina și copiii săi, la fel ca multe alte familii de refugiați ucraineni, au găsit siguranță și stabilitate departe de casă. Datorită contribuției UE, UNHCR a oferit asistență financiară pentru peste 20.000 de refugiați vulnerabili din Republica Moldova. Acest sprijin îi ajută să își acopere cheltuielile de chirie, nevoile gospodărești și alte costuri esențiale, contribuind totodată la economia locală. Finanțarea oferită de Uniunea Europeană continuă să susțină obiectivul principal al UNHCR de reducere a riscurilor de protecție și de satisfacere a nevoilor de bază ale refugiaților prin asistență financiară și consiliere în domeniul protecției.