Reconstrucția locuințelor ajută la refacerea comunităților din Ucraina distruse de război

Spațiul rece și întunecat oferă un loc de depozitare ideal, cu cartofi îngrămădiți într-un jgheab de lemn la un capăt, sub un acoperiș de cărămidă curbat. Dar, după invazia Rusiei în Ucraina de anul trecut, Liudmyla a îndurat săptămâni întregi de teroare, singură în pivniță, în timp ce încerca să se protejeze de ostilitățile care făceau ravagii deasupra ei.

„Când au început împușcăturile, am fugit în pivniță. [Erau] obuze din partea asta și din partea cealaltă. Nu puteai să ieși. Am petrecut o lună în acea pivniță”, a spus Liudmyla.

În momentele de răgaz din timpul luptelor, ea ieșea pentru scurt timp pentru a-și hrăni câinele și turma de găini, înainte de a se întoarce în subteran. Având doar o lumânare ca lumină, noaptea se înfășura în pături și dormea pe scânduri de lemn așezate peste grămada de cartofi, îmbrățișând peretele cel mai apropiat de intrare, de teamă să nu fie îngropată de o explozie.

„Mi-a fost foarte frică. Era frig, dar a trebuit să îndur”, a spus ea.

 

După o explozie deosebit de puternică, a ieșit afară și a găsit cinci dintre casele abandonate ale vecinilor săi în flăcări, în timp ce, casa ei a fost grav avariată.

În ciuda pericolului iminent, Liudmyla a refuzat să plece, chiar și atunci când majoritatea sătenilor au ales să fugă. „Pur și simplu nu am vrut să părăsesc totul”, a explicat ea. „Mama și tatăl meu … și un fiu sunt îngropați aici. Așa că nu voi pleca niciunde. Locul meu este aici”.

Când luptele din zonă s-au încheiat, ea a putut evalua pagubele suferite de casa ei. Gardul proprietății și un șopron fuseseră distruse, mai multe ferestre aruncate în aer și acoperișul ciuruit de schije. „Acoperișul era ciuruit, ca o sită”, a spus Liudmyla. „Când ningea și apoi se topea, totul curgea în casă. Am încercat să îl peticesc, dar casa era expusă la intemperii”.

Menținerea căldurii și a uscăciunii era o luptă constantă, dar și mai greu era sentimentul persistent de nesiguranță. „Nu puteam să dorm noaptea, îmi era atât de frică. Au restabilit curentul într-o săptămână, dar nu am aprins luminile. Am aprins doar cuptorul, am încuiat ușile și m-am dus la culcare.

Reparații esențiale

Cu economii suficiente doar pentru a înlocui ferestrele, Liudmyla se temea de iarna care se apropia. Dar, la sfârșitul verii lui 2022, ajutorul a sosit sub forma unei echipe de evaluare din partea UNHCR, Agenția ONU pentru Refugiați și a partenerului său local organizația non-profit Rokada, care a aprobat efectuarea de reparații la acoperișul și gardul ei, reparații ce au fost făcute de constructori locali.

Cu sprijinul finanțării obținute din partea programului de ajutorul umanitar al UE, UNHCR a angajat o serie de echipe de constructori, în mai multe regiuni din Ucraina, pentru a efectua reparații esențiale la casele deteriorate în timpul războiului.

Aceste reparații minore și de nivel mediu, includ înlocuirea ferestrelor și a ușilor și repararea acoperișurilor și a pereților deteriorați, asigurându-se astfel că familiile pot rămâne la căldură și în siguranță în propriile case și comunități, în loc să fie nevoite să găsească locuințe alternative în altă parte. Până în prezent, peste 5 milioane de persoane au fost nevoite să fugă din Ucraina pentru a scăpa de ostilități.

La aproximativ 20 de kilometri de Ozershchyna, în orașul Borodyanka, una dintre echipele de constructori contractate de UNHCR se îndreaptă spre ultima lucrare, cu materialele necesare pentru repararea acoperișului legate de plafonul micului autoturism Lada în care sunt înghesuiți constructorii. Aceștia au efectuat reparații la multe case din oraș și știu ce înseamnă acest ajutor pentru locuitorii de acolo.

„Ei sunt recunoscători că venim să facem asta. Când ajungem, ne oferă ceai… și ne întreabă dacă avem nevoie de ajutor”, spune constructorul Rafael. „Oamenii sunt recunoscători acestor organizații, altminteri mulți dintre ei nu ar avea locuințe. În schimb, ei sunt fericiți, că trăiesc în propriile lor locuințe”.

Rafael și echipa sa știu din proprie experiență ce înseamnă să fii forțat să pleci de acasă. Ei sunt originari din estul regiunii Donețk, dar au fost nevoiți să fugă împreună cu familiile lor anul trecut, după izbucnirea războiului. În timp ce luptele continuă acasă, Rafael și colegii săi rămân concentrați pe sarcina urgentă pe care o au de îndeplinit.

„Nu este vorba despre cum ne simțim noi, ci de a vedea fericirea în ochii oamenilor că li se repară casele”, a explicat el. „Este important să nu ne oprim din lucru, nici din cauza zăpezii și a ploii. Trebuie să continuăm să reparăm casele și facem asta pentru oameni.”

Oferind confort

Printre cei care au beneficiat de reparații în Borodyanka s-au numărat și Andrii și soția sa, Olena, a căror casă se află în centrul orașului. Fiica cuplului de pensionari, Bohdana, este o pianistă de mare perspectivă și a urmat cursurile unei școli de muzică din apropiere. În urma invaziei, familia a căutat inițial un spațiu sigur la rudele din Zhytomyr, un oraș situat la 100 de kilometri vest, dar, pe măsură ce luptele s-au extins, au fugit în Polonia pentru a sta alături de fiul cel mare al cuplului.

În timp ce se aflau acolo, au primit vestea că locuința unui vecin a ars în timpul luptelor intense care au măturat centrul orașului. Imaginile filmate cu drona în cartier, în cadrul unui reportaj de știri păreau să le confirme cele mai mari temeri, dar când Andrii s-a întors acasă, a fost ușurat să găsească casa avariată, dar încă în picioare.

„Am îmbrățișat pereții casei mele, cei care rămăseseră în picioare. Cel puțin exista o speranță de a trăi aici în viitor”, a spus el. „[Dar] totul era ciuruit de găuri de gloanțe și șrapnel. Vântul sufla prin casă, iar pereții erau străpunși de gloanțe.”

În mod miraculos, o bucată mare de șrapnel a făcut o gaură prin peretele dormitorului lui Bohdana, trecând la câțiva centimetri de pianul ei, dar, în afară de rămășițele contorsionate ale unui suport de muzică, instrumentul nu a fost deteriorat.

O echipă de reparații a efectuat recent o serie de reparații extinse, înlocuind ușile și ferestrele și reparând daunele suferite de acoperiș și pereți, oferind familiei ceea ce Andrii spune că este „cât mai mult confort posibil” în timp ce războiul continuă.

Bohdana nu a putut să se întoarcă la școală după ce aceasta a fost distrusă în timpul ostilităților, dar ia lecții online și este recunoscătoare că pianul ei a supraviețuit. „Sunt foarte fericită că pot cânta”, a spus ea. „Când aud niște știri triste la televizor, cânt la pian și asta mă liniștește.”

Înapoi în Ozershchyna, Liudmyla și-a sărbătorit recent cea de-a 70-a aniversare prin organizarea unei mici adunări acasă pentru prietenii din sat. Ea și-a petrecut ziua precedentă pregătind mâncăruri locale din propriile produse, inclusiv tocană de pui îngroșată cu cartofi, salată de sfeclă roșie și farfurii de murături acrișoare, stropite cu un alcool aprins numit horilka, distilat folosind mai mulți cartofi ai ei.

„Îmi place să îmi tratez bine oaspeții”, a spus ea, și a fost fericită să îi găzduiască într-o casă care este din nou caldă și sigură. Sărbătorile pline de bucurie au dezvăluit, de asemenea, modul în care impactul reparațiilor a depășit cu mult acoperișul și pereții clădirii în sine.

„Îmi place să locuiesc aici”, a explicat Liudmyla. „Satul nostru este foarte prietenos. Dacă te apropii de cineva și îi ceri ajutorul, nu te refuză niciodată. Cel mai important lucru este faptul că comunitatea noastră este unită.”

Share on Facebook Share on Twitter