2016 – Konstantinos Mitragas pentru Echipa de Salvare Elenă și Efi Latsoudi, activist pentru drepturile omului în spatele ,,satului PIKPA” pe insula gresească Lesvos, sunt câștigătorii premiului Nansen pentru refugiați 2016. Premiul onorează eforturile lor în ajutorarea refugiaților sosiți în Grecia în 2015. © UNHCR/Gordon Welters
2016 – Efi Latsoudi în ,,satul PIKPA” pe insula gresească Lesvos. Latsoudi este activista pentru drepturile omului din spatele proiectului PIKPA, unde refugiații vulnerabili, printre care și copii, femei însărcinate și oameni cu dizabilități, au găsit refugiu din 2012. ©UNHCR/Gordon Welters
2015 – Aqeela Afisi a fost premiată pentru eforturile ei neobosite de a facilita accesul fetelor refugiate la educație. A schimbat viața a sute de tineri refugiați. Aqeela Asifi, refugiată afgană care trăiește în Pakistan, a fost numită câștigătoarea premiului Nansen pentru refugiați în 2015. Asifi și-a dedicat cea mai mare parte a vieții adulte ajutorării fetelor refugiate. În ciuda resurselor limitate și a provocărilor culturale semnificative, sute de fete au trecut acum prin școala ei, dotate cu noi abilități și speranțe mai mare pentru viitor. © UNHCR / Sebastian Rich
2014 – Fluturii cu Aripi Noi Construiesc un Viitor, este un grup de femei curajoase care lucrează pentru a ajuta victimele strămutate ale abuzului sexual să își reconstruiască viețile în Buenaventura, unul dintre cele mai violențe orașe din Columbia. © UNHCR /J. Arredondo
2013 – Sora Angélique Namaika a fost premiată pentru curajul ei extraordinar și pentru sprijinul oferit supraviețuitorilor violenței brutale din Republica Democrată Congo (RDC). În această regiune, multe femei și fete congoleze au fost răpite și terorizate în campania de teroare desfășurată de Armata de Rezistență a Domnului (LRA). Construcția pe baza proiectului său Nansen – o brutărie cooperativă, a fost finalizată în 2015. © UNHCR / B. Sokol
2012 – Hawa Aden Mohamed, cunoscută sub numele de Mama Hawa, a primit premiul Nansen pentru refugiați în 2012 pentru eforturile sale de a împuternici mii de femei și fete somaleze strămutate, inclusiv multe care au fugit de război, persecuție sau foamete. În 2013, a început construcția dormitorului Fridtjof Nansen din Puntland, Somalia. Dormitorul va oferi tinerilor strămutați intern care vin în Galkayo un loc sigur, în timp ce aceștia frecventează cursurile de formare profesională și activități sportive. © UNHCR / F.Juez
2011 – Nasser Salim Ali Al-Hamairy, fondator al Societății pentru Solidaritate Umanitară din Yemen, și personalul său dedicat au fost recunoscuți pentru serviciul adus refugiaților care au fugit de foame și conflict în Cornul Africii și au traversat periculosul Golf Aden. Personalul SHS a lucrat în permanență pentru a monitoriza aproximativ o treime din linia de coastă de 2.000 de kilometri din Yemen, pentru a prelua supraviețuitorii, a acorda asistență medicală de urgență și, prea adesea, a îngropat pe cei care au murit pe traseu. Cu ajutorul premiului Nansen pentru refugiați din 2011, SHS a inaugurat școala primară „Nansen” în tabăra de refugiați Kharaz din Yemen. În acest fel, SHS îi ajută pe băieții și fetele refugiate să trăiască în demnitate și să își poată controla viitorul odată ce părăsesc tabăra de refugiați. © SHS / A.S.Hussein
2010 – fotojurnalistul britanic Alixandra Fazzina a primit medalia Nansen pentru devotamentul său în documentarea și publicizarea consecințelor războiului. Timp de un deceniu, Fazzina a călătorit în întreaga lume pentru a ilustra povestirile individuale ale persoanelor strămutate. Comitetul Nansen a apreciat, în special, documentarea situației refugiaților somalezi și a călătoriei periculoase pe mare în Golful Aden în Yemen; a minelor de teren din Kosovo; civililor aflați în spatele liniilor inamice din Angola; violului ca armă de război în Sierra Leone; abuzului asupra copiilor de către miliților din Republica Democrată Congo și Uganda; și situațiilor refugiaților din Afganistan și Pakistan. © E. Diaz
2009 – Răposatul senator Edward Kennedy a fost distins cu premiul Nansen în 2009 ca o recunoaștere a realizărilor sale ca un campion fără egal al protecției și asistenței refugiaților de peste 45 de ani. De la alegerea sa în Senatul SUA în 1962, munca senatorului Kennedy în dezvoltarea programelor de admisie, de repatriere și azil în SUA a ajutat direct milioane de persoane persecutate să găsească protecție și să înceapă vieți noi în Statele Unite. El a fost principalul sponsor a peste 70 de măsuri legislative privind refugiații și a contribuit la codificarea obligațiilor internaționale privind refugiații în legislația americană. © AP Photo / Robert Dear
2008 – Fostul soldat britanic Chris Clark și cei 990 de persoane, parte din personalul local și internațional din Programul Națiunilor Unite de Acțiune împotriva Minelor din sudul Libanului, pentru munca lor curajoasă în îndepărtarea tonelor de muniții mortale care au împiedicat întoarcerea în siguranță a unui aproape 1 milion de civili libanezi strămutați în timpul conflictului scurt al Israelului cu militia Hezbollah. Clark și echipa au detectat și au distrus cantități mari de muniții neexplodate și zeci de mii de mine, inclusiv bombardamente de tip cluster. Munca lor le-a permis oamenilor să se întoarcă acasă și agențiilor umanitare ca UNHCR să opereze. © UNHCR / P. Taggart
2007 – O avocată din Malta, Katrine Camilleri, a fost recunoscută pentru munca sa cu Serviciul Iezuitilor pentru Refugiati (JRS). Comitetul Nansen i-a lăudat dedicarea extraordinară pentru cauza refugiaților și contribuția ei remarcabilă la protecția și asistența acordată refugiaților și pentru lobby-ul în numele lor, în ciuda amenințărilor și riscurilor personale. © UNHCR / A. Pace
2006 – Optometristul japonez Akio Kanai a primit medalia Nansen pentru oferirea darului unei viziuni clare către zeci de mii de refugiați din întreaga lume. El a oferit teste gratuite de vedere și a înmânat mai mult de 100.000 de perechi de ochelari oamenilor strămutați în mod forțat. Kanai, șeful Fuji Optical, și-a început activitatea umanitară în 1983 în Tailanda cu refugiați indo-chinezi, dintre care mulți și-au pierdut ochelarii în timp ce au fugit de casele lor. © FujiOptical Co Ltd
2004 – Centrul Memorial al Drepturilor Omului din Rusia a primit premiul Nansen pentru că a ajutat zeci de mii de refugiați și persoane strămutate intern în întreaga Federație Ruse. Comitetul Nansen a fost deosebit de impresionat de o gamă largă de servicii efectuate de Memorial în numele migranților forțați și al persoanelor strămutate intern, precum și al refugiaților din Africa, Orientul Mijlociu și Asia. Memorialul a apărut în perioada „perestroika” a fostei Uniuni Sovietice sau a perioadei de restructurare din anii 1980. © UNHCR / R. Moreno
Annalena Tonelli a primit premiul Nansen pentru angajamentul său față de refugiații din Cornul Africii. Avocata italiană în vârstă de 60 de ani a inițiat programe de combatere a tuberculozei în Kenya și Somalia, a lucrat în campanii de prevenire și controlare HIV / SIDA, a luptat pentru eradicarea mutilării genitale feminine în Africa și a desfășurat o școală pentru copiii cu deficiențe de auz. Ea a fost ucisă în octombrie 2003 la un spital pentru TB pe care l-a înființat în Somaliland. © UNHCR / E. Parsons
Căpitanul Arne Rinnan și echipajul și proprietarii navei norvegiene, MV Tampa, pentru demonstrația de curaj și un grad unic de angajament față de protecția refugiaților. Căpitanul Rinnan a fost responsabil de Tampa, când a salvat 438 de bărci în Oceanul Indian pe 26 august 2001. În ciuda riscului de întârzieri substanțiale și de o mare pierdere financiară pentru companie, nava imensă de containere – nepotrivită pentru a transporta un număr mare de pasageri – și-a schimbat direcția pentru a-i salva pe solicitanții de azil. © UNHCR / S.Hopper
2001 – Luciano Pavarotti, ca recunoaștere a eforturilor sale de a oferi vizibilitate cauzei refugiaților și de a ajuta la strângerea de fonduri pentru proiectele pentru refugiați. Concertul „Pavarotti și prieteni” din 2001 și activitățile conexe au sporit gradul de conștientizare cu privire la refugiații afgani și condițiile în care trăiau. Profiturile din acest eveniment au fost destinate finanțării diferitelor proiecte care au beneficiat de copii afgani refugiați în Pakistan. Pavarotti a continuat să sprijine UNHCR până la moartea sa în 2007. © D.Venturelli
1998 – Mustafa Dzhemilev, a primit medalia Nansen ca recunoaștere a eforturilor sale remarcabile de a ajuta tătarii din Crimeea să se reintegreze în Ucraina. În calitate de președinte al Asociației Tătarilor din Crimeea și membru al parlamentului ucrainean, Dzhemilev a lucrat neîncetat cu UNHCR pentru a ajuta zeci de mii de tătari să-și recupereze cetățenia ucraineană și drepturile lor fundamentale. © UNHCR / A. Hollmann
1996 – Organizația Handicap International, ca recunoaștere a contribuțiilor inovatoare ale organizației în vederea atenuării suferințelor victimelor minelor, oferind membre artificiale cu costuri reduse pentru peste 150.000 de oameni cu membre amputate din întreaga lume, mulți dintre ei refugiați, persoane strămutate intern sau repatriate. Comitetul de la Nansen a recunoscut, de asemenea, munca de advocacy a organizației Handicap Internațional de a interzice producția, vânzarea și utilizarea minelor antipersonal. © UNHCR / A. Hollmann
1995 – Graça Machel, o voce puternică pentru pace și reconciliere în Mozambicul, a fost recunoscută pentru munca umanitară depusă pe termen lung, în special în serviciul copiilor refugiați. Machel a prezidat Organizația Națională a Copiilor și a condus Fundația Dezvoltării Comunitare. Primul soț al lui Machel, președintele Samora Machel, a murit într-un accident aviatic în 1986. Ea s-a căsătorit cu fostul președinte sud-african Nelson Mandela în 1998. © UNHCR / A. Hollmann
1993 – Médecins Sans Frontières este un nume cunoscut pentru eficiența și dedicarea sa pentru ameliorarea suferinței umane, precum și pentru pozițiile pe care le adoptă în chestiuni de interes internațional. Ca organizație umanitară medicală, MSF a apărat întotdeauna drepturile fundamental ale victimelor războiului și opresiunii de a primi protecție și asistență. În Africa, Asia, America Latină și Europa, doctorii și asistentele MSF, în mod regulat și fără ezitare, își riscă viața pentru a salva pe alții, inclusiv pe cei strămutați forțat. © UNHCR / A. Hollmann
1992 – Richard von Weizsäcker, în calitate de președinte al Republicii Federale Germania, a căutat să sensibilizeze populația germană față de cauzele care stau la baza deplasării forțate a populației. El s-a străduit să facă o națiune conștientă de rolul și responsabilitatea ei în ceea ce privește atenuarea situației dificile a persoanelor în dificultate și a celor deposedați din întreaga lume. El a condamnat atacurile asupra centrelor de azil și și-a demonstrat solidaritatea cu victimele acestei violențe. Weizsäcker a subliniat, de asemenea, amenințarea pe care xenofobia o reprezintă pentru o societate democratică. © Eduard N. Fiegel
1991 – Libertina Appolus Amathila și Paul Weis. După ce a fugit din Namibia în 1962, dr. Libertina Amathila a studiat medicina în Varșovia, Londra și Stockholm. Ea a acordat îngrijiri medicale în taberele de refugiați timp de aproape 20 de ani înainte ca ea să fi fost repatriată de către UNHCR în 1989. A preluat funcția de ministru al administrației locale și locuințelor în 21 martie 1990, în noaptea dobândirii independenței Namibiei. Amathila a devenit viceprim-ministru al Namibiei în 2005. Paul Weis, supraviețuitor al lagărelor de concentrare naziste, a împărțit premiul postum. El a scăpat din Dachau și a găsit azil în Marea Britanie. În calitate de prim director de protecție al UNHCR, el a fost numit „părintele fondator al protecției”. Weis, născut în Viena, a fost un avocat care a apărat vehement cauza refugiaților și a lucrat în mod constant pentru a reaminti lumii responsabilitatea față de ei. © UNHCR / A. Hollmann