Locuitorii orașului găzduiesc întâlniri pentru refugiații care încearcă să-și asigure un viitor de succes în România
Refugiați socializează la o întâlnire în Timișoara. © UNHCR/Zsolt Balla
De: Helen Womack în Timișoara, România | 3 februarie 2017 | English | Français | عربي
Se întâlnesc într-o casă mică din cartierul istoric Iosefin. Refugiați și rezidenți se distrează laolaltă în ritmul muzicii rock live. „De unde veniți?” întreabă gazda. „Afganistan, România, Irak, Rusia, Nigeria, Siria, Maroc.”
Bine ați venit la cea mai grozavă petrecere multiculturală din Timișoara.
„Încercați orezul acesta cu stafide”, spune Fareshta din Afganistan. „L-a făcut mama.” Stăm de vorbă. Vreau să ies cu ea la o cafea a doua zi, dar va fi ocupată, are un examen important la informatică.
Încăperea este plină de refugiați care încearcă să-și asigure un viitor de succes în România, iar localnicii precum gazda petrecerii, Flavius Ilioni-Loga de la organizația ecumenică AIDRom, îi sprijină oferindu-le consiliere, cursuri, cazare și evenimente multiculturale.
Fahima (dreapta) și fiica ei Farnat participă la o activitate de lucru manual la un eveniment social pentru refugiați și migranți. Au plecat din Afganistan după ce o bombă i-a ucis doi dintre frați. © UNHCR/Zsolt Balla
Un refugiat Afghan aparținând minorității Hazare, ce a fugit din calea violenței Talibanilor și și-a găsit refugiu în Timisoara, se bucură de un moment social împreună cu copii și soția. © UNHCR/Zsolt Balla
Refugiații socializează la o întâlnire organizată la Timișoara. © UNHCR/Zsolt Balla
La casa AIDRom, refugiații cu copii mici se bucură de o după-amiază creativă alături de Simona Ilioni-Loga, psiholog și terapeut prin artă. Folosind role de hârtie igienică și hârtie colorată, confecționează animale, cum ar fi iepuri, pinguini și arici.
Mama Fareshtei, Fahima, care a pregătit orezul cu stafide pentru petrecere, a venit cu fata cea mică, Farnat, în vârstă de 9 ani, care lipește o codiță din vată pe un iepure roz.
„Ne place să venim aici, e relaxant”, spune Fahima. „Familia noastră a trecut printr-o perioadă stresantă.”
Fahima, care era biochimistă, a decis împreună cu soțul ei, Abdul, inginer și jurnalist, să plece din Afganistan în urmă cu doi ani când orașul lor natal, Herat, a fost cuprins de violențe, și să li se alăture rudelor care se aflau deja în România. „Fratele și sora mea au fost uciși de o bombă acolo”, povestește ea.
Viața în România nu este ușoară. Abdul a ajuns să spele mașini. Fiul lor cel mare lucrează într-un restaurant fast food. Cei doi copii mai mici merg la școală. Fareshta, în vârstă de 19 ani, lucrează cu jumătate de normă la un magazin de pantofi și învață la Universitatea de Vest din Timișoara.
Primul examen din anul I s-a terminat, iar ea a promovat. Zâmbind, iese din bibliotecă împreună cu prietena ea, Laila, 25, tot din Afganistan. Cele două tinere sunt în aceeași clasă și studiază informatica și ingineria software. Laila, care este căsătorită și are un copil de șase ani, a promovat și ea.
„Am ales IT-ul pentru că există perspective bune de muncă”, spune Laila. „Dar mai mult decât atât, am vrut să facem ceva proaspăt și modern, fără legătură cu trecutul.”
Trecutul nu e deloc o sursă de inspirație. Fareshta își amintește cum „oamenii cu barbă” (talibanii) o împingeau pe mama ei. Laila, care aparține minorității Hazara, a văzut lucruri și mai rele. „Talibanii opreau autobuzul școlii, îi alegeau pe copiii Hazara și îi împușcau”, spune ea.
Femeile nu prea puteau spera să aibă o carieră în Afganistan. „E greu să obții un loc de muncă acolo pentru că femeile trebuie însoțite de bărbați la serviciu”, spune Fareshta. „Iar piața forței de muncă e plină de nepotism și corupție.”
„Ne-am săturat de toate astea”, spune Laila. „Vrem să ne clădim o viață nouă, o viață liniștită, o viață normală, să râdem și să zâmbim.” Bărbații din familiile lor le susțin aspirațiile.
„Soțul meu se bucură pentru mine”, spune Laila. „Și el a vrut să meargă la facultate, dar a spus: nu, dacă eu nu pot, încearcă tu, poate vine și rândul meu data viitoare. E un om bun.”
Pe Fareshta și Laila le așteaptă mari eforturi pentru a-și obține diplomele. Își doresc un loc de muncă într-o companie mare, sau poate să-și înființeze propria afacere.
Pentru refugiați, acestea întâlniri multiculturale nu sunt doar petreceri, ci oportunități de socializare și relaționare în vederea unui viitor de succes în România.
În această săptămână, în întreaga lume au avut loc evenimente și activități pentru a marca Ziua Mondială a Refugiatului, joi, 20 iunie. În București, directorul regional al UNHCR pentru Europa, Philippe Leclerc, a participat la activități, alături de refugiați....
Numărul total al strămutărilor forțate a ajuns la 120 de milioane de persoane în mai 2024; conflictele din Sudan, Gaza și Myanmar generează noi strămutări și necesită găsirea de urgență a unor soluții. GENEVA – Strămutările forțate au atins noi niveluri istorice...
Acesta este un rezumat al declarațiilor făcute de Vincent Cochetel, Trimisul special al UNHCR pentru Mediterana Centrală și de Vest – căruia îi poate fi atribuit textul citat – în cadrul briefingului de presă din data de 4 iunie, de la Palatul Națiunilor...
Jesús Vázquez, Ambasador al Bunăvoinței pentru UNHCR (GWA), cunoscut prezentator de televiziune din Spania, a vizitat România în perioada 1-5 noiembrie 2022. Alături de UNHCR România, pe parcursul misiunii sale, acesta s-a întâlnit cu familii de refugiați sosiți din...
Imagine waking up to the sound of sirens and tanks moving down the street – and quickly making the decision to run down to the basement, grabbing only your most essential items. Looking at your older parents who are feeling helpless – stopping your child from...
În timp ce se organizează transferuri pentru a ușura presiunea pe care o exercită asupra Moldovei sutele de mii de persoane care fug de conflict, personalul UNHCR este la dispoziția refugiaților care se confruntă cu un viitor incert.
Share on Facebook Share on Twitter
